Observatii asupra progresului legi invatamantului superior
January 17, 2008 – 2:19 am
Se lucrează de mulţi ani la o lege a învăţămîntului superior, sunt peste o duzină de versiuni, unele publice. Ultima, lansată în discuţie publică de către Minister la 17 decembrie 2007, pare una plictisită: versiunea publică din 2006 a fost rearanjată neglijent, adică s-a schimbat locul articolelor în proiect, dar nu esenţa lor, fraze identice apar în articole diferite, acelaşi subiect este reglementat diferit în articole diferite. Tehnic textul este neterminat.
Pe ici pe acolo s-a mai introdus cîte ceva, menţinîndu-se vechi surse de confuzie sau creîndu-se altele noi. Autonomia universităţilor este „expresia libertăţii intelectuale” (!) (art. 9/1) şi este garantată cînd de stat (art. 11/2), cînd de Senat (art. 64/2a), cînd de Cartă (art. 9/5). Cîtă libertate este permisă, aflăm la art. 31 unde este stipulat că putem „exprima liber opinii… dacă nu afectează prestigiul învăţămîntului”. Un text sub standardul constituţional, uşor de interpretat şi manipulat. Doar „studenţii au dreptul să îşi exprime liber opiniile, inclusiv în cadrul instituţiei şi nu pot fi sancţionaţi pentru opiniile exprimate” (art. 35/d).
La fel de original este tranşată şi problema numărului de mandate în funcţii de conducere. Rectorul (şi la fel decanul) „poate îndeplini funcţia în aceeaşi universitate pentru încă un mandat succesiv” (art. 66 şi 68). Lipsind elementul limitativ, iată reglementat mandatul perpetuu. Vorba regretatului Moisil, omul e alt om la sfîrşitul mandatului şi are şi el dreptul să fie reales.
După 10 ani de mobilităţi în programul Erasmus, proiectul îşi propune să mute competenţa metologică de recunoaştere a perioadelor de studii efectuate în alte universităţi de la universitatea mamă la Minister (art. 56) şi competenţa decizională la Guvern (art. 5/f). Chestiunea era rezolvată din anul anul 2000 de ministrul Marga.
Şi fiindcă am ajuns la acest punct, ar trebui căutat un semn că s-a înţeles ceva din erorile Legii studiilor universitare din 2004, adoptată în grabă, cu un efort disperat de a ne debarasa de statutul codaş în Procesul Bologna. Nimic. La aspectele de evaluare a calităţii se menţine confuzia între acreditarea instituţiei şi acreditarea programului de studiu. Confuzia istorică privind transferabilitatea creditelor se menţine, semestrului îi sunt alocate minim (!) 30 de credite deşi durata semestrului este la noi sub media europeană, existenţa ciclului unic nu este prevăzută lasînd impresia că medicii, farmaciştii, arhitecţii vor avea la terminarea studiilor doar titlul de licenţiat, se prevede elaborarea unei metodologii naţionale de aplicare a sistemului de credite în condiţiile în care ea există de cîţiva ani buni, dar nu a fost ignorată de Minister. Conceptual, proiectul este le nivelul de cunoaştere din 2004, care şi el este la doar cîteva săptămîni distanţă de 2000.
Proiectul în ansamblu este nerevizuibil deoarece multe aspecte de principiu nu sunt înţelese sau sunt inovate greşit, făcînd discuţia pe detalii inutilă. Nu se înţelege momentul, această lege este din pachetul Bologna, prin urmare Procesul Bologna trebuie să fie bine înţeles de autori.
În locul unor propuneri punctuale de îmbunătăţire, aşa cum a cerut Ministerul, credem că soluţia trebuie să fie un proiect nou ca format, tehnică şi tematică de reglementare.
Iar pentru a nu crea Ministerului o sarcină peste poate de grea, prezentăm un astfel de proiect, destinat să circule ca „Planul B”. El nu este deocamdată asumat de Minister, dar dacă planul A eşuează, Ministerul poate oricînd să recurgă la Planul B.
Planul B are soluţii alternative, unele originale pentru aspecte vechi şi de actualitate şi pe teme care nu au mai fost reglementate. Merită citit fie şi numai pentru a vedea cum ar trebui să arate o lege clară, care rezolvă problemele zilei şi este o sursă de principii de rezolvare pentru problemele de mîine.
Mesajele dv. le aştept la adresa service@labor-soft.ro
Eu sunt mesagerul acestui proiect. Autorii au ales să rămînă anonimi.
Cu stimă şi, pentru cunoscuţi, cu multă simpatie,
Cornel Radu
La mulţi ani !