STRATEGIA DE DEZVOLTARE A SISTEMELOR DE EDUCATIE, FORMARE PROFESIONALA SI CERCETARE

February 24, 2008 – 7:02 pm

Document politic

CONTEXT EUROPEAN

Telul Uniunii Europene este de a deveni „cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume, capabila de crestere economica durabila cu locuri de munca mai multe si mai bune si caracterizata de coeziune sociala.”

În conditiile unei lumi caracterizate de schimbare rapida si de o crescuta complexitate a relatiilor economice si socio-culturale, Uniunea Europeana parcurge o etapa de redefinire a identitatii si a coeziunii sale interne, pentru a se afirma ca actor dinamic si competitiv pe plan global.

Stabilite în contextul transformarilor rapide ale lumii contemporane, al implementarii strategiei Lisabona si al promovarii procesului Bologna, finalitatile sistemelor educationale si de formare profesionala din învatamântul Preuniversitar si superior insista pe adaptarea la structurile socio-economice, fundamentate tot mai mult pe informatie si pe cunoastere. Si, totusi, reformele introduse de catre statele europene sunt prea lente, astfel încât continua sa persiste aspecte precum: deficitul de investitii în dezvoltarea resurselor umane, insuficienta nivelului de educatie în privinta absolventilor de învatamânt secundar superior, îmbatrânirea personalului didactic, insuficienta implicare a adultilor în educatia permanenta.

Aderarea la Uniunea Europeana presupune participarea la o piata comuna, care este nu numai a bunurilor, a serviciilor si a capitalurilor, ci si a muncii, fapt ce a condus la necesitatea crearii si dezvoltarii Spatiului European al Învatamântului Superior, a Spatiului European al Cercetarii, a Cadrului European al Calificarilor, a Sistemului Comun de Asigurare a Calitatii în Învatamântul Profesional si Tehnic, a Retelei Europene pentru Asigurarea Calitatii în Învatamântul Superior. Sunt premise pentru atingerea performantei personale prin stapânirea competentelor cheie, adoptate la nivel european: comunicarea în limba materna, comunicarea în limbi străine, deprinderi de calcul matematic si competente de baza în stiinte si tehnologie, abilitati TIC, a învata sa înveti, competente civice si interpersonale, antreprenoriat, constiinta culturală.

2. CONTEXTUL INTERN

Sistemele de educaţie, formare profesională şi cercetare nu au progresat în ritmul în care ar fi devenit „resursă de bază a modernizării României », conform Programului de Guvernare 2005-2008.

Exista cel putin trei caracterizari independente a situatiei invatamantului romanesc :

Raportul Miclea : invatamantul romanesc este ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate.
Evaluarea EDU CER : invatamantul romanesc este incremenit in paradigma comunista a ultimilor 30-40 de ani.
Aprecierea SAR: invatamantul romanesc este fabrica auohtona de mediocritate.

Subfinanţarea cronică . Abia in anii 2006 şi 2007 s-a alocat educaţiei 5% din PIB. In perioada anterioara anului 2006, finantarea alocata educatiei nu a trecut de 4% din PIB.
Nu s-a elaborat lista competentelor, abilitatilor si cunostintelor, pe care trebuie sa le castige un elev, la diferitele niveluri de pregatire. (primar, gimnazial, liceal, profesional).
Curriculumul National (CN) nu este adecvat noilor cerinte de dezvoltare formulate de Uniunea Europeana (cele 8 competente cheie, creativitate, gândire critica, comunicare, inclusiv in limbi străine, abilităţi de autoformare continuă, initiativa, lucrul in echipa, selectie si procesare de informatii), pietei muncii din Romania si UE.: Nu exista componente locale ale CN care sa promoveze interesele locale si regionale de dezvoltare, interesele elevilor si parintilor.
Accesul la educaţie nu este încă asigurat. În ciuda clamării ca obiectiv important, nu există strategii, politici şi mecanisme eficace de facilitare a accesului la educaţie a copiilor provenind din populaţii refractare la educaţie, defavorizate sau marginalizate, de diminuare a abandonului şcolar.

(Extinderea învatamântului obligatoriu de la opt la zece ani în anul scolar 2002-2003 a fost însotita de o scaderea a ratei de participare si o crestere a abandonului în învatamântul primar si gimnazial, în special în zonele rurale. Rata de tranzitie de la nivelul gimnazial la nivelul liceului s-a stabilizat la 55%, dar în cazul învatamântului tehnic si vocational, ea fluctueaza în jurul valorilor de 35–39%. Ratele cele mai mici se înregistreaza în zonele rurale si în comunitatile sarace.

În comunitatea roma, 12% dintre copiii din grupa de vârsta 7-16 ani abandoneaza scoala înainte de absolvire, iar aproximativ 18% dintre ei nu sunt înscrisi sau nu frecventeaza deloc scoala.

80% dintre copiii care nu participa la nici o forma de învatamânt sunt de etnie roma, ceea ce înseamna ca 28,6% din populatia roma este analfabeta. O rata de participare scazuta se înregistreaza si în rândul copiilor cu nevoi educationale speciale, datorita numarului limitat de profesori calificati, infrastructurii educationala inadecvata si comunicarii precara între scoala si comunitate.)

Menţinerea deciziei la nivelul administraţiei centrale. Interesele locale si regionale de dezvoltare, interesele beneficiarilor, sunt în acest fel ignorate.
Managementul este centralizat, politizat, nemotivat prin salarii proportionale cu gradul de realizare a standardelor de performanta din contractele de management.
Nu există stabilitate, sincronizare şi predictibilitate legislativă. In lipsa unei strategii şi a stabilităţii legislative, la fiecare schimbare de ministru sau de guvern se schimbă politicile în domeniu, făcând imposibil un cadru predictibil de evoluţie, care sa permită investiţii, studii de fezabilitate şi impact.
Inadecvarea la piaţa muncii internă şi externă. Planurile de scolarizare, elaborate de inspectoratele scolare, nu ţin cont de evoluţia pieţii muncii interne şi externe. Nu se practică, cu mici excepţii, pregătirea forţei de muncă pe bază de contract de şcolarizare între unităţi de învăţământ şi agenţi economici, sau Consilii Locale.
Nu există un sistem atractiv de salarizare diferenţiată, având la bază performanţa şi rezultatele muncii. În absenţa unui astfel de sistem de salarizare, instituţiile si unităţile de învăţământ se confruntă cu o criză de personal calificat şi performant, mai ales în domenii importante precum informatica şi învăţarea limbilor moderne.
Infrastructura depăşită, în special în mediul rural. În lipsa unei finanţări decente, infrastructura educaţiei, in special în mediul rural, a rămas, uneori, la nivel de ev mediu. Nu există o strategie şi proiecte coerente de remediere a acestei situaţii.
Lipsa unor mecanisme de feedback. Nu există, sau nu sunt utilizate, mecanisme de analiză a eficienţei, oportunităţii şi legalităţii cheltuirii fondurilor publice, rapoarte postfinantare, în toate segmentele, dar în special în domeniul cercetării finanţate de la bugetul de stat.
Nu sunt operante şi funcţionale mecanisme şi instituţii de evaluare şi urmărire a calităţii serviciilor educaţionale. În ciuda apariţiei Legii calităţii în educaţie, instituţiile şi mecanismele (standarde, referenţiale, metodologii) nu sunt operaţionale.
Nu există politici de stimulare a învăţământului privat, ca alternativă la cel de stat. Existenţa unui sistem privat de educaţie este premiza necesară instalării unei pieţe a serviciilor educaţionale libere, funcţionale, bazată pe competiţie, generatoare de calitate.
Nu s-au făcut paşii necesari în vederea compatibilizării sistemelor noastre de educaţie, formare profesională şi cercetare, cu cele similare din Uniunea Europeană.
Nu există eforturi sistematice, institutionalizate, de dezvoltare a educaţiei permanente.
Nu exista un cadru stimulativ pentru participarea structurilor economice la formarea profesionala

3. PRINCIPIILE STRATEGIEI DE DEZVOLTARE

Principiul subsidiarităţii (decizia este eficace si utilă atunci când este luată de cei pe care ii afectează)
Principiul coresponsabilităţii (statul si cetăţenii sunt coresponsabili pentru educaţia lor şi a copiilor lor).
Principiul deciziilor partajate. (Administraţia centrală şi cea locală îşi împart deciziile. Comunitatea locală are şcoala pe care şi-o doreşte şi pe care o merită, într-un cadru normativ general creat de stat.)
Principiul alocărilor bugetare în infrastructura educaţiei, până la atingerea unor standarde decente.
Principiul salarizării diferenţiate, funcţie de performanţă şi rezultatele muncii.
Principiul adecvării la piaţa muncii, inclusiv prin implicarea actorilor economici în pregătirea forţei de muncă. (Şcoala deserveşte mediul de afaceri şi interesele beneficiarilor).
Principiul solidarităţii (cu cei aflaţi în situaţia de excludere sau marginalizare socială).
Principiul eficienţei (educaţia trebuie să dea societăţii serviciile pe care aceasta le pretinde şi le plăteşte, la costuri controlabile).
Principiul urmăririi permanente, prin mecanisme de feedback şi de audit extern, a evoluţiei sistemelor de educaţie, pe coordonatele prestabilite.
Principiul competiţiei (nu există calitate fără competiţie si competiţie fără ierarhii). Invatamantul privat, ca alternativă la cel de stat, trebuie sa functioneze pe o piaţă funcţională, nedistorsionata.
Principiul finanţării directe a beneficiarilor, nu a instituţiilor, inclusiv în sistemul privat.
Principiul compatibilizării cu sistemele similare din Uniunea Europeană.
Principiul incurajarii investitiilor private in educatie, prin concesionări de spaţii şi avantaje fiscale.
Principiul evaluarii externe a calităţii proceselor. Institutiile, procesele, rezultatele sunt evaluate de organisme externe, de terţă parte, independente, autonome, aflate pe o piata a agenţiilor de evaluare si rating.
Principiul certificării de către MEdCT, autoritate de certificare a unităţilor şi instituţiilor de învăţământ, a programelor de studii, competenţelor didactice, titularizărilor, titlurilor universitare şi academice.
Principiul validării educatiei formale, informale si nonformale, prin certificarea conformitatii in raport cu referentiale prestabilite si acceptate de părţile interesate.
Principiul complementarităţii alternativelor educaţionale (sunt acceptate alternativele educationale, pentru satisfacerea multitudinii cerintelor educationale).
Principiul coerenţei, sincronizarii si stabilităţii legislative, asigurate de autoritatea de reglementare.
Principiul transparenţei decizionale, la toate etapele şi nivelele de decizie.

4. OBIECTIVELE GENERALE

Realizarea unui pact de susţinere a educaţiei de către forţele politice.
Descentralizarea învăţământului preuniversitar, cu cele patru componente : curriculara, manageriala, financiara si de selectie a resursei umane.
Finanţarea decentă a educaţiei, insotita de mecanisme de feedback si audit extern, de terta parte.
Eficientizarea sistemelor de educatie si formare profesionala.
Crearea unui nou Curriculum National, dupa modele si orientari europene, avand drept criterii relevanta si utilitatea.
Stabilirea standardelor pe care trebuie sa le atinga elevii la diferite niveluri de scolarizare.
Compatibilizarea cu sistemele similare din Uniunea Europeană.
Asigurarea egalităţii de şanse şi creşterea participării la educaţie.
Urmărirea şi stimularea creşterii calităţii, într-un mediu concurenţial, inclusiv prin finanţare diferenţiată.
Adecvarea sistemelor de educaţie la piaţa muncii, interne şi europene.
Stabilitate, sincronizare şi predictibilitate legislativă.
Profesionalizarea resursei umane din educatie, avand ca motivatie salarizarea în funcţie de performanţă şi rezultatele muncii.
Dezvoltarea instituţională a educaţiei permanente.
Dezvoltarea infrastructurii într-un ritm susţinut şi predictibil.
Institutionalizarea unor mecanisme de feedback, inclusiv din mediul de afaceri privat, rapoarte postfinantare, analize periodice de terta parte asupra calitatii educatiei.
Îmbunătăţirea consilierii şi orientării profesionale

5. CE VREM DE LA EDUCATIE

Sa pregateasca copiii pentru exigentele societatii in care urmeaza sa traiasca.
Periodic, cel putin odata la 10 ani, Ministerul trebuie sa redefineasca continuturile, finalitatile, lista minimala si maximala de itemi, la fiecare disciplina.
Sa dea socoteala contribuabililor de modul cum le cheltuie banii.
Sa-si reinnoiasca managementul la varf, mostenit de la comunisti si care nu intelege nimic din lumea de azi.
Sa compatibilizeze sistemele romanesti cu sistemele similare europene.
Sa ofere formarea profesionala de care are nevoie economia.
Sa raspunde cerintelor de dezvoltare locale si regionale, ale parintilor, elevilor si cetatenilor.
Sa nu pericliteze sanatatea si eficienta invatarii printr-un curriculum conceput sa satisfaca alte interese decat interesele copiilor.
Sa functioneze pe baza legilor competitiei.
Sa predea comunitatilor scolare dreptul de a lua deciziile care le afecteaza direct.
Sa se compatibilizeze cu sistemele similare din UE.

1. Realizarea unui pact de susţinere a educaţiei de către forţele politice.

Perioada de realizare : martie 2008
Modalitaţi de realizare: negocieri cu partidele politice parlamentare.
Costuri: 0
Surse de finanţare : nu e cazul

1. Descentralizarea învăţământului preuniversitar.

Temeiul politic, Programul de Guvernare, 2005-2008 :

“consacrarea legală a autonomiei şcolilor şi liceelor în stabilirea unei părţi din curriculum, în elaborarea de programe, în angajarea de personal, în acumularea şi folosirea de resurse financiare, în diferenţierea veniturilor”

Perioada de realizare: anul 2008
Modalitaţi de realizare : prin pachetul de legi privind educaţia.
Costuri:
Surse de finanţare : bugetul de stat.

Principalele direcţii de acţiune :

- 1. MANAGEMENTUL

1. Scoala este condusa de Consiliul de Administratie (CA), format in proportii aproximativ egale din :

a. Reprezentanti ai personalului scolii, numit si revocat de Consiliul Profesoral.

b.Părinti, elevi, angajatori, sponsori, numiti si revocati de organele reprezentative ale acestora.

c.Reprezentanti ai Consiliului Local, numiti si revocati de acesta.

1.CA functioneaza conform unui regulament propriu, inspirat din regulamentul cadru elaborat de MEdCT. Membrii CA beneficiază de indemnizatie de sedinţă, aprobata prin bugetul de venituri si cheltuieli (BVC), de catre ordonatorii superiori de credite. Mandatul CA este de 4 ani. Presedintele CA este ales (reales) cu un mandat de un an, de catre membrii CA. Reprezentantul sindical este membru cu statut de observator în CA, fara drept de vot.

2.CA angajeaza, revoca si salarizeaza directorul, directorii adjuncti si directorul economic, dupa o metodologie proprie, inspirata, eventual, dupa metodologia cadru elaborata de MedCT. Angajarea directorilor se face pe baza prezentarii portofoliului propriu, proiectului de dezvoltare al unitatii scolare si a unui interviu. Contractul de management, de regula pentru 4 ani, este semnat de presedintele CA si prevede clauze de reziliere, daca nu sunt indeplinite criteriile de performanta din contract. Salariile directorilor sunt prevazute si aprobate prin BVC, de catre ordonatorii superiori de credite. Directorii reprezinta organismul executiv, care functioneaza in limitele decise de CA. Directorul este ordonator tertiar de credite. Directorii sunt membrii de drept ai CA, fara a putea indeplini functia de presedinte al CA.

- Atributiile CA sunt:

Aproba planurile de dezvoltare pe termen mediu si lung ale unitatii scolare si le propune spre avizare ordonatorilor superiori de credite.
Avizeaza BVC propus de catre directori si-l supune aprobarii ordonatorilor superiori de credite.
Avizeaza angajarile si revocarile propuse de catre directori, pentru personalul didactic.
Administreaza resursele financiare si materiale ale scolii, prin intermediul directorilor.
Decide Curriculumul la dispozitia scolii (CDS).
Propune spre avizare ordonatorilor superiori de credite planul de scolarizare.
Decide salarizarea diferentiata, functie de resurse financiare si de performante.

- Atributiile directorilor sunt :

Asigura conducerea executiva si operationala a scolii, in conformitate cu limitele decise de CA. Elaboreaza BVC si statul de functiuni, pe care le supun aprobarii CA.
Angajeaza si revoca personalul nedidactic. Personalul didactic este angajat si revocat dupa o metodologie inspirata, eventual, de metodologia emisa de MedCT si sub rezerva avizarii de ctre CA.
Semneaza contractele de munca ale angajatilor.
Reprezinta scoala in relatiile cu terti
Propune CA salarizarea diferentiata.
Propune CDS spre avizare CA.
Este ordonator tertiar de credite. Semneaza contractele de finantare cu ordonatorii superiori de credite.
Asigura si evalueaza impreuna cu comisia speciala, calitatea educatiei in scoala.
Initiaza contracte de scolarizare cu agenti economici.
Semneaza actele de studii si absolvire.
Stimuleaza participarea comunitatii la activitatile scolare.
Achizitioneaza manualele in invatamantul general obligatoriu, in conformitate cu selectia operata de profesori.
Asigura disciplina si securitatea in incinta si spatiile scolare.

- 1. 1. Directiile judetene de invatamant.

Sunt subordonate Consiliilor Judeţene, cu filiale în localităţile mai importante.

Administreaza si gestioneaza reteaua scolara, in conformitate cu interesele si proiectele de dezvoltare locale si regionale. Pentru infiintarea si desfiintarea unitatilor scolare este necesar avizul inspectoratelor, respectiv al MedCT, conform legii.

Aloca scolilor resurse financiare, prin contract de finantare, conform legii.

Avizeaza planurile de scolarizare propuse de scoli.

Proiecteaza si asigura resursa umana la nivelul judetului, impreuna cu asociatiile profesionale ale personalului didactic.

Asista tehnic scolile pentru lucrarile de reparatii si investitii a caror complexitate depaseste capacitatile acestora.

Inspectoratele scolare.

1. Sunt subordonate MEdCT.
2. Asigura implementarea politicilor MEdCT, in special in domeniul curricular, in domeniul stiintific si metodic.
3. Avizeaza planurile de scolarizare propuse de scoli.
4. Controleaza calitatea serviciilor educationale, prin indrumare, inspectie si controale tematice.
5. Avizeaza si controleaza derularea programelor speciale, inclusiv financiare, initiate de MEdCT.
6. Contribuie la formarea continua a personalului didactic si certificarea acesteia.
7. Asigura desfasurarea examenelor nationale si a olimpiadelor scolare.
8. Realizeaza analize si prognoze asupra starii educatiei, in aria de responsabilitate.
9. Inspectorii generali sunt numiti de catre MEdCT.

MEdCT

1. Ministerul este autoritate de reglementare, de certificare, initiator de politici, strategii, proiecte si programme.
2. Asigura finantarea de baza, prin bonuri de valoare acordate parintilor si/sau sustinatorilor legali.
3. Urmareste prin inspectoratele scolare problematica metodica si stiintifica, legata de curriculumul national.
4. Asigura cadrul legal si institutional pentru formarea initiala a personalului didactic.
5. Asigura certificarea unitatilor scolare si programelor de studii (la propunerea agentiilor de calitate) si a gradelor didactice, la propunerea inspectoratelor scolare si asociatiilor profesionale.
6. Promoveaza actele normative necesare. Elaboreaza metodologii, regulamente, manuale de indrumare si bune practici, cadru general, neobligatoriu, pentru elaborarea documentelor reglatoare din unitatile scolare.
7. Stimuleaza contractele de scolarizare cu agenti economici, prin acordarea acestora, prin lege, a unor facilitati economico-financiare.
8. Decide Trunchiul Comun (TC) din Curriculumul National (CN) si metodologiile necesare, conform legii.
9. Initiaza programe si proiecte la nivel national, pentru dezvoltarea infrastructurii, formarea initiala si continua a personalului didactic, sprijinirea elevilor performanti, initierea si sprijinirea centrelor de excelenta.
10. Valideaza manualele scolare.
11. Elaboreaza studii de analiza si prognoza pentru educatie.
12. Participa la proiecte si programe internationale, urmareste compatibilizarea sistemelor romanesti de educatie si formare, cu sisteme similare din UE.
13. Asigura transparenta calificarilor si recunoasterea certificarilor in spatiul european.
14. Promoveaza competitia generatoare de calitate, la toate nivelurile.

Noile reglementari opereaza incepand cu 1 ianuarie 2008.

- 1. CURRICULUMUL.

Curriculumul National (CN) se compune din :

a. Trunchiul Comun (TC), 75%, obligatoriu, realizat in 5 ore pe zi, timp de 38-40 saptamani pe an, in maximum 12 discipline. TC este decis de MedCT prin organismul de specialitate si este sursa pentru examenele nationale. TC asigura obtinerea competentelor cheie, precum si intrarea in piata muncii interne si europene. TC intra in vigoare incepand cu anul scolar 2008-2009, cu primul an din ciclu primar, gimnazial, liceal si profesional.

b. Curriculumul la dispozitia scolii (CDS), 25%, neobligatoriu. Se realizeaza prin programe de recuperare, performanta, cultural artistice, sportive, antreprenoriale, de bussines, de colaborare cu agenti economici, etc. Se initiaza la cererea scrisa a elevilor si /sau parintilor, cu profesorii alesi de acestia, in functie de de resursele umane si materiale ale scolii. CDS este platit din cele 5 surse de finantare si cu salarizare diferentiata. Pentru adecvarea educatiei la piata muncii, in cazul contractelor de scolarizare se pot stabili programe de studii, cu plata partiala sau totala a acestora, de catre agenti economici.

- 1. FINANTAREA.

1. Finantarea de baza.

Se acorda de la bugetul de stat unitatilor scolare, prin circuite financiar contabile decise de MedCT impreuna cu MFP. Este proportionala cu numarul elevilor, se calculeaza pe baza unor costuri standard, modelate de coeficienti de corectie. Se asigura prin intermediul unor bonuri de valoare acordate parintilor sau sustinatorilor legali, valabile doar pentru plata serviciilor educationale, inclusiv in sistemul privat si confesional, pentru invatamantul primar si obligatoriu. Asigura cheltuielile de personal si de mentenanta curenta ale unitatilor scolare. Avizarea BVC de catre ordonatorii superiori de credite asigura echilibrul destinatiei resurselor.

Coeficientii de corectie vor tine seama si de calitatea serviciilor educationale oferite (scoli performante) si de scolile care functioneaza in medii defavorizante, de exemplu cele care deservesc comunitati refractare la educatie (acestor şcoli li se asigură finanţare suplimentară).

2. Finantarea complementara.

Se acorda scolilor de catre Administratia Locala, pentru destinatiile prevazute de lege, prin contracte de finantare semnate cu directorii de scoli. Pentru lucrarile de investitii sau reparatii, care depasesc prin complexitate posibilitatile scolilor, administratia locala asigura si asistenta tehnica.

3. Finatarea compensatorie (de echilibrare)

Se acorda scolilor de catre Consiliile Judetene, prin contract de finantare, pentru destinatii precise, conform legii.

4.Finantarea extrabugetara.

Este obtinuta de scoli in conditiile legii. Se utilizeaza exclusiv la decizia CA. O componenta a finantarii extrabugetare poate rezulta din finantarea, in parteneriat public- privat a Invatamantului Tehnico Profesional (ITP), respectiv din activităţi de formare continuă.

5. Finantarea prin Consiliile Reprezentative ale parintilor.

Se utilizeaza prin decizia Consiliilor Reprezentative ale Parintilor, din proprie initiativa, sau la propunerea directorilor si CA.

Executia bugetara se face de catre ordonatorul tertiar de credite, cu exceptia investitiilor, care raman in executia Consiliului Local.

Serviciile de audit ale ordonatorilor superiori de credite au dreptul sa verifice legalitatea operatiunilor financiar contabile din scoli, conform legii.

Finantarea descentralizata intra in vigoare la 1 ianuarie 2008.

- 1. RESURSA UMANA

1. Personalul didactic este angajat si revocat de catre directori, dupa o metodologie proprie, inspirata de metodologia cadru elaborata de MedCT si sub rezerva confirmarii de catre CA. Personalul nedidactic este angajat si revocat din functie de catre directori. Angajarea se face, preponderent, pe baza portofoliului propriu, a unui interviu, probe practice la clasa si recomandarilor de la alte unitati scolare.

2. Contractele de munca sunt semnate de catre directori si contin clauze de reziliere, in cazul neindeplinirii criteriilor de perfomanta, sau nerespectarii Codului Etic al personalului din educatie. Contractele de munca sunt incheiate pe durata nedeterminata, evaluarea indeplinirii criteriilor de performanta se face anual, iar neindeplinirea acestor criterii poate duce la rezilierea contractelor, sub rezerva avizarii rezilierii de catre CA. In cazul posturilor cu viabilitate mai mica de 4 ani, se pot incheia contracte de munca pe perioada determinata.

3. Titularizarea in invatamant se obtine odata cu promovarea examenului de definitivat. Titularizarea in invatamant nu presupune si existenta unui contract de munca, acesta fiind un raport intre angajatori si angajati.

4. Directorii unitatilor scolare se preocupa de planificarea, formarea continua si asigurarea resurselor umane necesare, in colaborare cu directiile judetene de invatamant si asociatiile profesionale ale personalului didactic.

5. Salarizarea diferentiata a personalului se face de catre CA, la propunerea directorilor, sau din initiativa proprie, peste actualele grile de salarizare, pana la aparitia unei noi legi a salarizarii in sistemul bugetar, din toate cele 5 surse de finantare metionate la capitolul « finantare ». .

6. In cazul restrangerilor de activitate, evaluarea si selectia se face de catre directori, sub rezerva confirmarii acestora de catre CA, conform unei grile de evaluare a indeplinirii criteriilor de performanta transparente si publicate la inceputul anului scolar

Noile reglementari opereaza incepand cu anul scolar 2008-2009.

1. Finanţarea decentă a educaţiei.

Temeiul politic, Programul de Guvernare 2005-2008 :

« - Ministerul Educaţiei va elabora standardele necesare pentru finanţarea de bază a procesului instructiv educativ, finanţarea urmându-l pe cel ce învaţă. Vor fi alocate din bugetul de stat, prin intermediul unor transferuri cu destinaţie precisă, resursele financiare corespunzătoare acestor standarde;

– Ministerul Educaţiei va aloca resursele necesare pentru asigurarea unor condiţii decente de funcţionare a unităţilor şcolare, îndeosebi în mediul rural, dincolo de posibilele resurse financiare puse la dispoziţie de comunităţile locale şi cele şcolare;”

a. Perioada de realizare : 2008-2018.

b. Modalitaţi de realizare : alocări de la bugetul de stat, bugetele locale, surse externe, venituri extrabugetare.

c.Costuri: 6% din PIB, în perioada 2008-2013, apoi 7% din PIB în perioada 2013-2018

d.Surse de finanţare : bugetul de stat, bugetele locale, surse externe, veniturile extrabugetare.

Direcţii de acţiune :

Derularea programului de campusuri scolare, condiţie a concentrării resurselor umane şi materiale, obţinerii unor procese de instruire la costuri suportabile.
Reabilitatea unităţilor şcolare.
Investiţii în informatizare, inclusiv conectare la internet.
Investiţii în auxiliare curriculare.
Crearea în unităţi şi instituţii şcolare a unor condiţii civilizate de muncă şi în acord cu standardele de igienă şi securitate prevăzute în UE.
Sumele se acordă unităţilor şcolare, cu excepţia celor destinate unor investiţii sau lucrări de complexitate tehnică deosebită, care se derulează prin Consiliile Locale.
Creşterea salariilor personalului din învăţământ, pâna la niveluri care să facă atractivă meseria de dascăl.

1. Compatibilizarea cu sistemele similare din Uniunea Europeană.

Temeiul Politic : Programul de Guvernare, 2005-2008.

« Guvernul României va asigura compatibilizarea sistemului educativ românesc cu sistemele europene de educaţie şi va stimula creşterea cooperărilor internaţionale ».

a. Perioada de realizare: 2008-2013

b. Modalitaţi de realizare : reglementare legislativă.

c. Costuri :

d. Surse de finanţare : Bugetul de stat.

Direcţii de acţiune :

a. Învatamânt preuniversitar

- Compatibilizarea competentelor dobândite în sistemul educational national cu cele europene.

- Adoptarea Cadrului European al Calificarilor (EQF).

- Implementarea Sistemului de Credite pentru Învatamântul Profesional si Tehnic (ECVET).

b. Învatamânt universitar

- Accelerarea reformei sistemului universitar.

- Implementarea Sistemului European de Credite Transferabile (ECTS).

- Dezvoltarea sistemului de recunoastere a diplomelor universitare.

- Definitivarea implementarii ciclurilor de învatamânt în învatamântul superior.

- Descrierea studiilor universitare în termeni de competente.

- Cercetare si educatie continua

- Cresterea investitiei în cercetare.

- Dezvoltarea capitalului uman.

- Dezvoltarea bazei materiale pentru cercetare

- Derularea de actiuni suport pentru integrare europeana.

1. Asigurarea egalităţii de şanse şi creşterea participării la educaţie.

Temeiul Politic. Programul de Guvernare 2005-2008 :

« Guvernul României va asigura, în mod efectiv, accesul egal şi sporit la educaţie al tuturor cetăţenilor ţării, indiferent de apartenenţa socială, etnică, de gen, confesiune, zonă de rezidenţă »

Perioada de realizare : 2008-2013
Modalităţi de realizare: finanţare pentru discriminare pozitivă şi reglementare legislativă.
Costuri:
Surse de finaţare : bugetul de stat, bugetele locale, surse extrabugetare.

Direcţii de acţiune :

Sprijinirea prin burse de studii a elevilor si studenţilor performanţi.
Subvenţionarea căminelor şi cantinelor studenţeşti şi a celor din campusuri şcolare.
Subvenţionarea manualelor din învăţământul obligatoriu.
Subvenţionarea transportului şcolar.
Stimularea burselor de şcolarizare acordate de agenţi economici, prin acordarea de înlesniri fiscale.
Credite de studii garantate de stat ;
Subvenţionarea vizitelor de studii în ţări din Uniunea Europeană.

1. Urmărirea şi stimularea creşterii calităţii, într-un mediu concurenţial, inclusiv prin finanţare diferenţiată.

Temeiul Politic. Programul de Guvernare 2005-2008 :

« transformarea învăţământului într-o reţea de unităţi şi instituţii cu rezultate măsurabile în ceea ce priveşte dobândirea de către elevi şi studenţi a cunoştinţelor, competenţelor şi aptitudinilor necesare societăţii cunoaşterii ».

« proiectarea unui sistem modern de evaluare a cunoştinţelor şi competenţelor (ce optimizează relaţia dintre evaluarea sumativă şi evaluarea formativă şi accentuează importanţa competenţelor dobândite etc.), astfel încât obiectivitatea evaluării să crească”.

Perioada de realizare : 2008

Modalităţi de realizare: Amendarea si punerea in practică a prevederilor Legii 87/2006, Legea calităţii în educaţie.

Costuri :

Surse de finanţare : bugetul de stat, bugetele locale, surse extrabugetare.

Direcţii de acţiune :

Reglementarea instalarii unei pieţe funcţionale a agenţiilor de evaluare externă a calităţii. Eliminarea monopolului agenţiilor de stat.
Reglementarea apariţiei unor standarde de calitate care să pună accentul pe rezultatele învăţării şi pe aprecierea beneficiarilor, pe rata intrării în piaţa muncii, nu pe hârtii şi documente.
Certificare la propunerea oricărei agenţii de evaluare externă a calităţii, recunoscută de MedCT.
Evaluarea curentă a calităţii prin inspectoratele şcolare.
Alocări bugetare pentru evaluarea externăa a calităţii.
Etapizarea evaluării externe a calităţii pentru următorii 5 ani.

Anexa 2 : Politica MEdCT in problema evaluării externe a calităţii.

1. Adecvarea sistemelor de educaţie la piaţa muncii, interne şi europene.

Temeiul Politic : Programul de Guvernare 2005-2008

“extinderea educaţiei celei de a doua şanse, a reconversiei profesionale sistematice, precum şi a educaţiei adulţilor şi crearea unui sistem eficient de formare continuă şi de pregătire antreprenorială”

Perioada de realizare : 2008

Modalităţi de realizare : pachetul de legi pentru educaţie

Costuri :

Surse de finanţare : bugetul de stat, bugetele locale, venituri extrabugetare

Direcţii de acţiune :

Adecvarea Curriculumului National (CN), la cerinţele pieţei interne si externe.
Transformarea şcolii de arte şi meserii, SAM, în Liceu Profesional, postobligatoriu, încheiat cu bacalaureat profesional.
Înfiinţarea claselor de Liceu Profesional, de regulă, la cererea şi cu finanţarea agenţilor economici, ori a Consiliilor Locale.
Efectuarea instruirii practice la agenţi economici, pe baza de contracte de instruire practica reciproc avantajoase, intre şcoli si agenţi economici.
Intrarea unităţilor şcolare pe piaţa furnizorilor de formare continuă, sursă de venituri extrabugetare.

Anexa 3. Invăţământul tehnico-profesional.

1. Stabilitate, sincronizare şi predictibilitate legislativă.

Temeiul Politic : Programul de Guvernare 2005-2008

“va fi elaborat cadrul legislativ şi instituţional pentru ca atât autorităţile administraţiei publice locale, cât şi conducerile unităţilor şcolare să poată aloca, din bugetele locale şi, respectiv, din resursele extrabugetare ale şcolilor fonduri pentru suplimentarea veniturilor personalului din învăţământ în corelare cu performanţele obţinute în procesul educativ”.

Perioada de realizare: 2008

Modalităţi de realizare: pachetul legislativ.

Costuri:

Surse de finaţare : bugetele central, local

Direcţii de acţiune

Obţinerea acordului partidelor guvernamentale asupra unui pact de susţinere a educaţiei, formării profesionale şi cercetării, avand drept componenta stabilitatea legislativa.

Legiferarea pachetului de legi referitoare la educaţie.
Realizarea legislaţiei secundare : metodologii, regulamente, etc.
Diseminarea şi explicarea spiritului şi literei legilor din pachetul legislativ.
Monitorizarea şi analizarea periodică a stadiului aplicării pachetului de legi.
Aplicarea anumitor prevederi din pachetul de legi, incepând cu primul an al unui nivel de studiu.

1. Salarizarea în funcţie de performanţă şi rezultatele muncii.

Temeiul Politic : Programul de Guvernare, 2005-2008 :

« Guvernul României va asigura o creştere substanţială a salariilor personalului din educaţie peste creşterea medie a salariului din economie, luând în consideraţie necesităţile legitime ale slujitorilor şcolii, statutul şi respectul de care aceştia trebuie să se bucure în societate. Astfel se va crea cadrul legislativ necesar pentru elaborarea unui nou sistem de salarizare care să reflecte importanţa socială a educaţiei, să stimuleze performanţa şi creaţia”

Perioada de realizare : 2008

Modalităţi de realizare : cresterea salariului minim din educaţie

Costuri:

Surse de finanţare: bugetele central, local şi extrabugetar.

Direcţii de acţiune:

Creşterea valorii sectoriale de salarizare.
Realizarea dublării, în 2008, a salarizării în educaţie, raportat la 2004.
Acordarea salarizării difrenţiate, peste actualele grile de salarizare, funcţie de performanţe şi rezultatele muncii, din toate cele 5 surse de finanţare.
Recunoaşterea salarială a gradelor şi vechimii în învăţământ.
Negocierea salarizării între angajat şi angajator.
Posibilitatea obţinerii unor venituri suplimentare prin îndeplinirea de sarcini multiple.
Se va crea un nou cadru legislativ necesar pentru elaborarea unui nou sistem de salarizare care să reflecte importanţa socială a educaţiei, să stimuleze performanţa şi creaţia.

1. Dezvoltarea instituţională a educaţiei permanente.

Temeiul Politic : Programul de Guvernare, 2005-2008

« mărirea participării şcolare şi universitare prin forme de pregătire diversificate în raport de vârstă şi de nevoile existente de calificare, astfel încât fiecare cetăţean să se poată bucura de şansa de a putea învăţa »

Perioada de realizare : 2008-2010

Modalităţi de realizare : reglementare legislativă

Costuri :

Surse de finanţare : bugetele de stat şi locale.

Direcţii de acţiune :

Elaborarea Legii formării continue.
Subvenţionarea şomerilor pentru reconversie profesională.
Certificarea şi urmărirea calităţii furnizorilor de formare continuă.
Formarea, în învăţământul obligatoriu, a abilităţilor de autoformare continuă.
Extinderea portalurilor şi bibliotecilor electronice cu sprijin de stat.
Diseminarea exemplelor de bune practici din Uniunea Europeană.

1. Dezvoltarea infrastructurii într-un ritm susţinut şi predictibil.

Temeiul Politic. Programul de Guvernare, 2005-2008 :

“reabilitarea şcolilor din mediul rural, construcţia de noi şcoli şi dotarea lor cu utilităţi prin alocaţii de la bugetul de stat, în sistem de cofinanţare şi cu contribuţia autorităţilor administraţiei publice locale ».

Perioada de realizare : 2008-2018

Modalităţi de realizare : finanţare ritmică şi susţinută de la bugetul de stat şi surse externe.

Costuri : 1% din PIB pe an.

Surse de finaţare : bugetele central, local si surse externe.

Direcţii de acţiune

Alocarea a 6% din PIB in perioada 2008-2013 si 7% din PIB in perioada 2013-2018
Elaborarea planurilor anuale de reabilitare a unităţilor şcolare şi de realizare a campusurilor şcolare.
Echiparea şcolilor cu tehnică TIC şi conectare la internet.
Investitii în echipamente de imstruire practică şi auxiliare curriculare.
Fondurile se alocă şcolilor, cu exceptia lucrărilor cu grad ridicat de complexitate, a caror derulare se face prin Consiliile Locale.

1. Îmbunătăţirea consilierii şi orientării profesionale

Temeiul Politic. Programul de Guvernare 2005-2008

« regulamentele şcolare şi universitare vor încorpora sistemul internaţional al drepturilor şi obligaţiilor elevilor şi studenţilor, asigurând autonomie personală, răspunderea de sine şi satisfacerea condiţiilor de competitivitate a performanţelor ».

Perioada de realizare : 2008

Modalităţi de realizare : legislaţie secundară

Costuri:

Surse de finanţare: bugetele de stat şi locale.

Direcţii de acţiune :

Înfiinţarea în fiecare şcoală a cabinetelor de consiliere şi orientare şcolară

Formarea specialiştilor care deservesc aceste cabinete.

Diseminarea bunelor practici şi rezultate din Uniunea Europeană şi din ţară.

Asistenţă specială elevilor cu probleme familiale şi economice.

Formarea profesorilor prin module speciale de pregătire, în vederea activităţii de consiliere şi orientare şcolară.

Creşterea indemnizaţiei de dirigentie.

Anexa 1

PACT DE SUSŢINERE A EDUCAŢIEI, FORMĂRII PROFESIONALE SI CERCETĂRII

Proiect

Părţile semnatare

Având în vedere următoarele:

Educaţia, formarea profesională şi cercetarea reprezintă şansa de mai bine a societăţii noastre.
Nu există diferenţe esenţiale de abordare, în programele partidelor parlamentare, a acestor segmente de activitate.
Viitorul educaţiei în societatea noastră este prea important pentru a fi grevat de dispute politicianiste.
Compatibilizarea rapidă a sistemelor noastre de educaţie si formare profesională, cu sistemele similare din Uniunea Europeana, constituie condiţie pentru accesul românilor pe piaţa europeană a muncii.

PENTRU ACESTE MOTIVE, PĂRŢILE SEMNATARE CONVIN :

Să susţină în Parlamentul României un pachet de legi având drept obiect educaţia, formarea profesională şi cercetarea, promovat de Guvernul României, după discuţii cu partidele parlamentare.
Să susţină alocările bugetare in infrastructura educaţiei si formării profesionale, având drept obiectiv aducerea instituţiilor şi unităţilor şcolare la un nivel comparabil cu unităţile similare din Uniunea Europeană.
Să susţină o strategie de dezvoltare şi modernizare a educaţiei, formării profesionale şi cercetării, pe termen mediu şi lung, convenită cu partidele parlamentare, dincolo de ciclurile electorale.
Să susţină stabilitatea şi predictibilitatea legislativă, dincolo de ciclurile electorale.
Acceptă principiile de evoluţie a sistemelor de educaţie, formare profesională si cercetare enumerate mai jos.

PRINCIPII DE EVOLUŢIE ŞI DEZVOLTARE A SISTEMELOR DE EDUCAŢIE, FORMARE PROFESIONALĂ SI CERCETARE

Principiul subsidiarităţii (decizia este eficace si utilă atunci când este luată de cei pe care ii afectează)
Principiul coresponsabilităţii (statul si cetăţenii sunt coresponsabili pentru educaţia lor şi a copiilor lor).
Principiul deciziilor partajate. (Administraţia centrală şi cea locală, îşi împart deciziile. Comunitatea locală are şcoala pe care şi-o doreşte şi pe care o merită.)
Principiul alocărilor bugetare în infrastructura educaţiei până la atingerea unor standarde decente.
Principiul salarizării funcţie de performanţă şi rezultatele muncii.
Principiul adecvării la piaţa muncii, inclusiv prin implicarea actorilor economici în pregătirea forţei de muncă. (Şcoala deserveşte mediul de afaceri şi interesele beneficiarilor).
Principiul solidarităţii (cu cei aflaţi în situaţia de excludere sau marginalizare socială).
Principiul eficienţei (educaţia trebuie să dea societăţii serviciile pe care aceasta le pretinde şi plăteşte, la costuri controlabile).
Principiul urmăririi permanente, prin mecanisme de feedback, prin audit extern, a evoluţiei sistemelor de educaţie, pe coordonatele prestabilite.
Principiul competiţiei (nu există calitate fără competiţie si competiţie fără ierarhii). Invatamantul privat trebuie sa functioneze pe o piata nedistorsionata.
Principiul finanţării directe a beneficiarilor, nu a instituţiilor, inclusiv în sistemul privat.
Principiul compatibilizării cu sistemele similare din Uniunea Europeană.
Principiul incurajarii investitiilor private in educatie, prin concesionări de spaţii şi avantaje fiscale.
Principiul delimitarii, prin lege, a atributiilor si responsabilitatilor centrelor de decizie. MEdC ramane doar autoritate de reglementare, certificare, initiator de politici, proiecte si programe.
Principiul evaluarii externe a calităţii proceselor. Institutiile, procesele, rezultatele sunt evaluate de organisme externe, independente, autonome, aflate pe o piata a agenţiilor de evaluare si rating.,
Principiul certificării de către MEdCT, a unităţilor şi instituţiilor de învăţământ, a programelor de studii, competenţelor didactice, titularizărilor, titlurilor universitare şi academice.
Principiul validării educatiei formale, informale si nonformale, prin certificarea conformitatii in raport cu referentiale prestabilite si acceptate de părţile interesate.
Principiul complementarităţii alternativelor educationale. (sunt acceptate alternativele educationale, pentru satisfacerea multitudinii cerintelor educationale).
Principiul coerenţei, sincronizarii si stabilitatii legislative, asigurate de autoritatea de reglementare.

Anexa 2

POLITICA MINISTERULUI EDUCATIEI, CERCETARII SI

TINERETULUI IN PRIVINTA ASIGURARII SI EVALUARII

EXTERNE A CALITATII

ASIGURAREA SI EVALUAREA EXTERNA A CALITATII

Statul are obligatia sa asigure nenocivitatea si eficienta serviciilor publice.

Serviciile educationale, cu furnizori in majoritate de stat, reprezinta un sector neglijat pana in prezent, din acest punct de vedere.

Programul de Guvernare prevede :

« Transformarea invatamantului intr-o retea de unitati si institutii cu rezultate masurabile in ceea ce priveste dobandirea de catre elevi si studenti a cunostintelor, competentelor si aptitudinilor necesare societatii cunoasterii; »

« Proiectarea unui sistem modern de evaluare a cunostintelor si competentelor (ce optimizeaza relatia dintre evaluarea sumativa si evaluarea formativa si accentueazã importanta competentelor dobandite etc.), astfel incat obiectivitatea evaluarii sa creasca; »

Evaluarea externa a calitatii educatiei trebuie sa fie de terta parte, adica sa nu fie realizata de furnizori sau de beneficiari. Pentru aceasta, se instaleaza o piata libera functionala, reglementata de stat, in care mai multe agentii de evaluarea externa a calitatii intra in competitie, pentru obtinerea de contracte de la MEdCT si alti beneficiari. Existenta monopolului unor agentii, asupra unor parti din evaluarea externa a calitatii educatiei, ar conduce la coruptie si trafic de influenta.

Acreditarea reprezinta certificarea conformitatii in raport cu un referential cunoscut si acceptat de o majoritate semnificativa a partilor interesate.

Recunoasterea europeana a diplomelor, calificarilor si acreditarilor obtinute in Romania, esentiala pentru mobilitatea in piata muncii europene, depinde de acceptarea, in plan european, a agentiilor si procedurilor de evaluare externa a calitatii educatiei.

Asigurarea calitatii in educatie trebuie sa tina cont de faptul ca serviciile educationale se afla pe o piata neconcurentiala, cu “client captiv”. Statul trebuie sa incurajeze prin masuri adecvate invatamantul privat, investitiile private in educatie, pentru construirea unei piete concurentiale, generatoare de calitate.

Asigurarea si evaluarea calitatii educatiei se face prin promovarea constanta a dialogului cu toate partile interesate, pentru ca principiile si procedurile sa fie intelese, acceptate si urmate.

Beneficiarii indirecti ai serviciilor educationale, platitori de taxe si impozite, vor avea criterii de orientare asupra calitatii serviciilor oferite de diversi furnizori, prin accesul al rapoartele de evaluare interna si externa a calitatii.

Avand in vedere directiva Uniunii Europene, conform careia furnizorii de servicii educationale nu pot fi si evaluatorii acelorasi servicii, este necesara aparitia unui corp de experti evaluatori, de sine statator, independent, cu organizare, administrae si gestiune proprie. Pana la introducerea in COR (Clasificatorul Ocupatiilor din Romania) a cestei profesii, selectia, formarea si certificarea expertilor evaluatori se face de catre fiecare agentie.

MEdCT, autoritate de reglementare in domeniu, are urmatoarele atributii:

Reglementeaza piata agentiilor de evaluare externa a calitatii (criterii de calificare pentru agentii), inregistrarea acestora, acordare de contracte, primirea rapoartelor de evaluare insotite de recomandari privind acordarea, sau nu, a autorizarii si acreditarii, monitorizarea postevaluare a unitatilor si institutiilor de invatamant).
Initiaza actele normative necesare pentru aprobarea referentialelor nationale pentru autorizare, acreditare si evaluare periodica.
Initiaza actele normative necesare acordarii autorizarii si acreditarii, respective retragerii acestora.
Planifica evaluarea externa periodica pentru unitatile de stat si solicita, atunci cand considera necesar, evaluari externe pentru anumite unitati si institutii de invatamant.
Initiaza acte normative, sau modificare celor existente, in functie de concluziile rezultate din derularea procesului de evaluare externa a calitatii educatiei.
Elaboreaza analize si studii referitoare la asigurarea si evaluarea calitatii educatiei, prin consultare cu agentiile de evaluare si alti parteneri interesati.
Sa disemineze in mod eficace informatiile legate de asigurarea si evaluarea calitatii in educatie.

Brosura: Clarificari conceptuale in calitate si pentru aplicarea Legii Calitatii in Educatie.
Manualul evaluarii interne a calitatii educatiei.
Manualul evaluarii externe a calitatii educatiei.
Documente necesare evaluarii interne si externe a calitatii educatiei.
Ghiduri de bune practici in UE si Romania.

Puncte slabe, riscuri :

Inertia si conservatorismul sistemelor de educatie si formare profesionala.
Teoretizarea exagerata si mesajele prea sofisticate.
Absenta unor comunicatori profesionisti, sau cu inclinatii speciale spre comunicare.

2.AGENTIILE DE EVALUARE EXTERNA A CALITATII EDUCATIEI

Agentiile de evaluare externa a calitatii educatiei, autohtone si internationale, functioneaza pe o piata libera, concurentiala, fapt de natura a preveni coruptia si traficul de influenta. Acest deziderat este cerut si de organismele pertinente din Uniunea Europeana.

Agentiile autohtone se infiinteaza in baza OG 26/2000, privind asociatiile si fundatiile si indeplinesc, in plus, conditii initiale de infiintare stabilite de MEdCT printr-un OM.

Agentiile internationale sunt agreate si inregistrate la MEdCT, daca indeplinesc conditii asemanatoare celor cerute agentiilor autohtone.

Acordarea contractelor de catre MEdCT se face in baza legislatiei specifice, functie si de profesionalismul, notorietatea si credibilitatea dobandite de agentii.

Nu trebuie sa existe monopol al unor agentii asupra anumitor segmente din evaluarea externa a calitatii educatiei, pentru a nu se instala coruptia si traficul de influenta. MEdCT va selecta pentru contractarea evaluarii externe, acele agentii care si-au consolidat o pozitie importanta in piata, prin profesionalism notorietate si credibilitate. Pentru a elimina preeminenta existenta in favoarea agentiilor create de stat, ARACIP si ARACIS, in privinta autorizarii si acreditarii, se impune modificarea Legii 87/2006.

MEdCT inregistreaza agentiile, primeste rapoartele de evaluare externa a calitatii, monitorizeaza aplicarea art. 34 din Legea 87/2006, initiaza actele normative de acordare a autorizarii si acreditarii.

Pentru agentiile de evaluare a invatamantului superior este necesara inscrierea in Registrul European al agentiilor de calitate, iar pana la aparitia registrului, recunoasterea din partea ENQA, reteaua europeana a agentiilor de evaluare externa a calitatii educatiei.

3.REFERENTIALE SI PROCESELE DE EVALUARE EXTERNA A CALITATII

Referential este un ansamblu de standarde (minimale), standarde de referinta (optimale) si indicatori de performanta (de efectivitate), propuse de agentii si adoptate prin HG la propunerea MEdCT, unice la nivel national. Sunt necesare referentiale pentru: autorizarea provizorie, acreditare si evaluare periodica, programe de studii, management, cadre didactice, personal nedidactic. Referentialele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Sa fie cat mai simple, functionale si usor de aplicat.
Referentialul pentru acreditare si evaluare periodica sa puna accentul pe rezultatele invatarii (60%), stabilite de agentie pe un esantion reprezentativ, pe aprecirea beneficiarilor (20%).
Sa se incheie cu o evaluare globala, care sa permita realizarea de ierarhii (generatoare de competitie, deci de calitate) si o comparare interinstitutionala, criterii de finantare diferentiata. (Nu exista calitate fara competitie si competitie fara ierarhii. Unitatile si institutiile bune si foarte bune isi vor vedea astfel certificate eforturile, realizarile si performanta, constituind exemplu de bune practici pentru alte unitati si institutii.)
Evaluarea externa va urmari progresul unitatii sau institutiei de invatamant, stabilita in termeni de valoare adaugata si/sau valoare nou creata.
Referentialul va lua in considerare, la « rezultatele invatarii », cu prioritate, adecvarea serviciilor educationale la piata muncii interne si europene, prin rata intrarii in piata muncii in primul an de la absolvire, in specializarea in care a absolvit elevul sau studentul.
Se pot realiza referentiale pentru evaluarea institutionala, a unui program de studii, a managementului, a cadrelor didactice, etc.

MEdCT poate contracta proceduri de evaluare externa alternative, in cazuri de suspiciuni privind evaluari externe deja efectuate.

Metodologiile si ierarhiile sunt proprii fiecarei agentii.

Evaluarea interna a calitatii educatiei utilizeaza « in oglinda », aceleasi standarde unice, valabile la nivel national.

Rapoartele de evaluare interna si externa a calitatii sunt publice in integralitate si se afiseaza pe site-urile institutiilor.

Contracte de evaluare externa a calitatii pot fi incheiate direct de unitatile si unitatile de invatamant, administratii publice locale, asociatii de parinti, orice persoane interesate.

Tarifele aferente proceselor de evaluare externa a educatiei sunt negociabile intre parti.

La acordarea finantarii bugetare, MEdCT va tine cont de calitatea serviciilor educationale furnizate.

MEdCT realizeaza planificarea evaluarii externe periodice, astfel incat, in termen de 5 ani, toate unitatile de invatamant sa treaca prin evaluarea periodica, prevazand, in acest scop, fonduri in bugetul MEdCT. In cadrul planificarii, priritate vor avea unitatile si institutiile cu rezultate slabe la indicatorii din sistemul national de indicatori.

MEdCT va incuraja agentiile internationale sa participe la procesele de evaluare externa a calitatii.

Anual MEdCT, in colaborare cu agentiile active va elabora studii, analize si prognoze, privind calitatea servicilor educationale.

4.REGLEMENTARE

Se impune modificarea Legii calitatii, Legea87/2006, pentru eliminarea monopolului agentiilor create de stat, in privinta autorizarii si acreditarii.

Referentialele si alte acte normative pot fi elaborate in termen de 3 luni, astfel incat anul scolar 2007-2008 sa se desfasoare avand procese si proceduri de evaluare externa a calitatii functionale.

Noile reglementari vor fi corelate cu procesul de descentralizare a sistemului de invatamant din Romania.

Finantarea bugetara va tine cont de rezultatele evaluarii externe, incurajand prin alocari suplimentare unitatile la care se inregistreaza un progres in calitatea serviciilor educationale oferite.

MEdCT instituie premii substantiale anuale, pentru unitatile cu cele mai bune rezultate in evaluarea externa a calitatii educatiei, pentru cadrele didactice ce obtin rezultate remarcabile, etc.

MEdCT incurajeaza compatibilizarea proceselor si procedurilor utilizate de agentii, cu exemplele de bune practici din Uniunea Europeana.

MEdCT incurajeaza si alte parti interesate, (administratii locale, asociatii de parinti, angajatori, etc), sa solicite prin contract, procedurile de evaluare externa a calitatii educatiei, oferita de furnizori de stat sau privat.

Anexa a. DECLARATIE JAN FIGEL, comisar european pentru educatie:

“Evaluarea actului educational trebuie sa treaca din sarcina statului, care o gaseste adesea suficienta, in gestiunea unor organisme independente acreditate, europene sau nationale si care sa exercite acest proces foarte transparent. Statul trebuie sa investeasca in politici care sa conduca spre calitate, dar nu organismele sale sa o si controleze. Statul trebuie sa aiba insa experti capabili sa analizeze indicatorii de calitate. Atat!

Restul este conflict de interese si aceasta este politica pe care Comisia o transmite statelor membre.”

Anexa b. RAPORTUL ENQA LA REUNIUNEA DE LA BERGEN

„Agentiile trebuie sa fie independente, astfel incat sa aiba responsabilitate autonoma pentru operatiuni, iar concluziile si recomandarile lor sa nu poata fi influentate de terti, cum ar fi ministere, institutii de invatamant, sau alte parti interesate”.

In invatamantul preuniversitar, conducerea ARACIP a manifestat, pana in prezent, o atitudine aroganta, dispretuitoare, discretionara, in totala contradictie cu orientarile UE. Astfel de documente, precum standardele si metodologiile, trebuie obtinute in urma consultarii partilor interesate, pentru a fi intelese, acceptate si urmate de catre acestea. In caz contrar, vor fi respinse si ignorate.

Anexa c.

Extrase din Programul de Guvernare :

Anexa d.

ORIENTĂRI EUROPENE

În 2003, la Berlin, miniştrii statelor semnatare ale procesului de la Bologna au invitat Reţeaua Europeană pentru asigurarea calităţii ENQA (European Network for Quality Assurance in Higher Education), să elaboreze „un set convenţional de standarde, proceduri şi directive pentru asigurarea calităţii şi să „caute modalităţi de asigurare a unui sistem adecvat de revizie efectuată de „egali”, pentru organismele de asigurare a calităţii şi/sau de acreditare”.

Deşi activitatea ENQA se referă la învăţământul superior, este posibil şi dezirabil ca aceleaşi principii de evaluare şi asigurare a calităţii sa fie aplicate şi învăţământului preuniversitar. Aceasta este şi explicaţia faptului că recenta Lege a asigurării calităţii din România se aplică, în mod egal şi sistemului de învăţământ preuniversitar.

Principalele recomandări şi concluzii ale activităţii ENQA sunt urmatoarele:

Vor exista standarde europene pentru asigurarea internă şi externă a calităţii şi pentru agenţiile de asigurare externă a calităţii.
Agenţiile europene de asigurare a calităţii se vor supune unor controale ciclice la intervale de cinci ani.
Va fi creat un registru european (European Register) al agenţiilor de asigurare a calităţii.
Un comitet al registrului european (European Register Comitte) va avea rol de cenzor (gatekeeper) în privinţa includerii în registrul agenţiilor.
Va fi creat un For consultativ european pentru asigurarea calităţii în învăţământul superior (European Consultative Forum for Quality Assurance in Higher Education).

Atunci când recomandările vor fi transpuse în fapt:

Va creşte consecvenţa asigurării calităţii prin folosirea standardelor şi directivelor convenţionale.
Instituţiile de învăţământ superior şi agenţiile de asigurare a calităţii vor putea folosi puncte de referinţă comune pentru asigurarea calităţii.
Registrul va uşura identificarea agenţiilor experte şi credibile.
Vor fi consolidate procedurile de recunoaştere a specializărilor.
Va creşte gradul de credibilitate a activităţii agenţiilor de asigurare a calităţii.
Se va intensifica schimbul de păreri şi de experienţă între agenţii şi alte părţi interesate (instituţii de învăţământ, studenţi, reprezentanţii pieţei muncii)
Va creşte încrederea reciprocă între instituţii şi agenţii.
Va fi sprijinită tendinţa de recunoaştere reciprocă.

Recomandări pentru asigurarea internă a calităţii.

Instituţiile trebuie să aibă o politică şi proceduri asociate acesteia pentru asigurarea calităţii şi standardelor programelor de studii. De asemenea, ele trebuie să se dedice în mod explicit dezvoltării unei culturi care recunoaşte importanţa calităţii şi a asigurării calităţii in activitatea lor. Strategia, politica şi procedurile trebuie să aibă statut oficial şi să fie publice. Acestea trebuie să includă şi rolul jucat de studenţi şi elevi şi de alte părţi interesate.
Instituţiile trebuie să aibă mecanisme oficiale de aprobare, control periodic şi monitorizare a programelor de studii.
Studenţii şi elevii trebuie evaluaţi pe baza criteriilor regulamentelor şi procedurilor publicate, aplicate în mod consecvent.
Instituţiile trebuie să dispună de modalităţi prin care să se asigure că personalul didactic implicat în pregătirea elevilor şi studenţilor are calificarea şi competenţa necesare. Aceste modalităţi trebuie să fie puse la dispoziţia persoanelor care efectuează reviziile externe şi trebuie să fie prezentate în rapoarte.
Resursele disponibile pentru îndeplinirea cerinţelor legate de pregătirea elevilor şi studenţilor trebuie să fie adecvate fiecărui program oferit.
Instituţiile trebuie să culeagă, să analizeze şi să folosească informaţiile relevante pentru managementul eficient al programelor lor de studii şi a altor activităţi.
Instituţiile trebuie să publice în mod regulat informaţii cantitative şi calitative actuale şi imparţiale despre programele de studii oferite.

Standarde europene pentru asigurarea externă a calităţii în educaţie.

Procedurile de asigurare externă a calităţii trebuie să ţină cont de eficienţa proceselor de asigurare internă a calităţii.
Scopurile şi obiectivele proceselor de asigurare a calităţii trebuie să fie stabilite înainte de elaborarea proceselor însăşi, de către toţi responsabilii (printre care se numără şi instituţiile de învăţământ).
Orice decizii oficiale luate ca rezultat al activităţii de asigurare a calităţii trebuie să se bazeze pe criterii explicite, publicate, care sunt aplicate în mod consecvent.
Toate procesele asigurării externe a calităţii trebuie să fie proiectate astfel incât să fie potrivite pentru îndeplinirea scopurilor şi obiectivelor stabilite.
Trebuie publicate rapoarte, care să fie redactate într-un stil limpede şi uşor accesibil cititorilor interesaţi. Deciziile sau recomandările care apar în ele trebuie să fie uşor de găsit.
Procesele de asigurare a calităţii care conţin recomandări pentru acţiuni sau care duc la elaborarea unui plan de acţiune trebuie să aibă o procedură predeterminată de urmărire a activităţii, care să fie tzranspusă în fapt în mod consecvent.
Asigurarea externă a calităţii instituţiilor şi/sau programelor de studii trebuie să fie efectuată ciclic. Durata ciclului şi procedurile de control folosite trebuie să fie bine definite şi publicate dinainte.
Agenţiile de asigurare a calităţii trebuie să elaboreze din când în când rapoarte concise în care sunt descrise şi analizate rezultatele generale ale controalelor, evaluărilor, etc., efectuate de ele.

Standarde europene pentru agenţiile de asigurare externă a calităţii.

Asigurarea externă a calităţii de către agenţii trebuie să ţină cont de prezenţa şi eficienţa proceselor de asigurare externă a calităţii descrise anterior.
Agenţiile trebuie să fie recunoscute oficial de către organismele de stat competente, ca agenţii cu responsabilităţi în asigurarea externă a calităţii şi trebuie să fie stabilite pe o bază juridică. Ele trebuie să se conformeze cerinţelor jurisdicţiei în cadrul căreia operează.
Agenţiile trebuie sa efectueze în mod regulat activităţi de asigurare externă a calităţii (la nivel de instituţii sau de programe).
Agenţiile trebuie să aibă resurse adecvate şi proporţionale, atât umane cât si financiare, care să le permită să organizeze şi să desfăşoare în mod eficient procesul/procesele de asigurare externă a calităţii, cu rezerve adecvate pentru dezvoltarea peoceselor şi procedurilor lor.
Activitatea agenţiilor trebuie să aibă scopuri şi obiective limpezi şi explicite, prezentate într-un caiet de sarcini public.
Agenţiile trebuie să fie independente, astfel încât să aibă responsabilitate autonomă pentru operaţiuni, iar concluziile şi recomandările din rapoartele lor să nu poată fi influenţate de terţi, cum ar fi instituţii de învăţământ, ministerele sau alte părţi interesate.
Procesele, criteriile şi procedurile folosite de agenţii trebuie sa fie stabilite anterior şi să fie publice. În mod normal, aceste procese ar trebui să includă:
- O procedură de autoevaluare- sau echivalentă- a subiectului procesului de asigurare a calităţii.
- O evaluare externă de către un grup de experţi, care să includă, dacă este cazul, unul sau mai mulţi elevi sau studenţi şi vizitarea obiectivului, în funcţie de decizia agenţiei.
- Publicarea unui raport în care să apară deciziile, recomandările, sau alte rezultate oficiale.
- O procedură de verificare (control), pentru analizarea măsurilor luate de subiectul procesului de asigurare a calităţii, în lumina recomandărilor din raport.

h. Agenţiile trebuie să dispună de proceduri legate de propria responsabilitate.

Anexa 3

ÎNVĂŢĂMÂNT TEHNIC SI PROFESIONAL (I.T.P.)

INTRODUCERE

Reorganizarea I.T.P. trebuie să ţină cont de paşii deja realizaţi în perioada 1997-2000 , de tradiţia existentă la noi în ţară, de resursele umane şi materiale existente, de nevoia de compatibilizare cu sistemele de formare din UE. O transformare a sistemelor I.T.P. ţine cont de următoarele :

Generalizarea reală a învăţământului general obligatoriu (fără SAM, şcoala de arte şi meserii).
Înfiinţarea învaţământului profesional ca învăţământ postobligatariu.
Acordarea prin CDS (curriculum la dispoziţia şcolii), a dreptului comunităţilor să decidă acea pregătire care răspunde cel mai bine aspiraţiilor elevilor, intereselor de dezvoltare locale şi regionale.
Deschiderea I.T.P. către mediul de afaceri, prin pregătirea forţei de muncă, de regulă, la solicitarea firmelor, prin efectuarea instruirii practice în companii de stat sau private.
Finanţarea I.T.P. în parteneriat public-privat.
Nomenclatoarele de ocupaţii, meserii , specializări trebuie compatibilizate cu sistemele europene, premisă a mobilităţii şi schimburilor în piaţa muncii şi a pregătirii profesionale.
Elaborarea şi validarea standardelor de pregătire profesională, a mecanismelor de evaluare corespunzătoare acestor standarde.
Modernizarea şi promovarea sistemului de formare profesională continuă, în corelaţie cu formarea profesională iniţială.
Asigurarea flexibilităţii şi mobilităţii între diferite forme, filiere şi profiluri de formare profesională.
Validarea experienţelor dobândite în învăţământul nonformal şi informal.

1.1Evaluarea necesarului de pregătire profesionala , tehnică si tehnologică

Este extrem de dificilă, dacă nu chiar imposibilă, evaluarea necesarului de forţă de muncă calificată în următorii ani. Totuşi, dacă lucrurile evoluează în parametrii doriţi de România, urmează aderarea la UE şi o mobilitate crescută în piaţa muncii. În plan intern este de presupus că se vor extinde construcţiile (autostrăzi, locuinţe, clădiri administrative, şcoli , refacere şi întreţinere de drumuri), industria alimentară (cu producerea de alimente naturale, căutate la export), modernizarea zonelor rurale (cu tot ce implică acest fapt), turismul, protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului, domeniile de vârf din TIC (tehnologia informaţiei si comunicaţiilor), producţia de soft, modernizarea infrastructurii reţelelor de apă, canalizare, gaze, termoficare, etc. Trebuie de asemeni luată în calcul evoluţia rapidă a tehnologiilor, astfel încât meserii , altădată simple, necesită acum cunoştinţe şi abilităţi sofisticate , greu de format fără o pregătire adecvată şi îndelungată. Aşa stând lucrurile este de presupus că va creşte cererea de muncă calificată în construcţii, în zona serviciilor , încă subdezvoltată, în reabilitare infrastructură, în domeniile de vârf din TIC, în administraţie şi justiţie.

Va creşte necesarul de personal calificat cu abilităţi şi cunoştinţe supraspecializate.

Strategia Uniunii Europene privind ocuparea forţei de muncă oferă un cadru strategic cheie pentru planificare, conceput pe patru axe, şi anume:

Capacitatea de ocupare a unui loc de muncă
Antreprenoriat (dezvoltarea întreprinderilor şi a spiritului antreprenorial)
Adaptabilitate (promovarea flexibilităţii şi a adaptabilităţii)
Şanse egale

Reuniunea miniştrilor educaţiei şi formării ce a avut loc la Copenhaga (noiembrie 2002) a adoptat o declaraţie ce cuprinde şi priorităţi legate de cooperarea dintre ţările membre şi candidate, în formarea profesională, cum ar fi:

1. integrarea sistemului de formare profesională ca parte a sistemului educaţional;

2. restructurarea sistemului de formare profesională pentru a răspunde cerinţelor economiei “bazată pe cunoaştere” şi dezvoltarea personalităţii elevilor/cursanţilor;

3. dezvoltarea integrată a formării “iniţiale” şi “de-a lungul întregii vieţi”;

4. modernizarea formării profesionale prin dezvoltarea parteneriatului social;

5. atribuirea unei dimensiuni europene procesului de formare prin implementarea unui sistem de credite transferabile, şi de asigurare a calităţii formării.

6. Adoptarea cadrului european pentru transparenţa calificărilor şi competenţelor (Europass).

1. Obiective si finalităţi

Obiectivele învăţământului tehnic şi profesional sunt: pregătirea muncitorilor înalt calificaţi pentru domeniile căutate în piaţa muncii, pregătirea cadrelor mediu calificate (tehnicieni), lucrători în turism şi comerţ, realizarea unei pregătiri serioase viitorilor studenţi . Compatibilizarea cu UE este de asemenea un obiectiv principal, având în vedere asigurarea mobilităţii în piaţa muncii. Nomenclatorul specializărilor trebuie conceput astfel încât să asigure transparenţa calificărilor. Plecând de la competenţele de bază pe care absolvenţii învăţământului obligatoriu trebuie să le posede, de la cunoştinţele tehnologice necesare vieţii de zi cu zi, impuse de o dezvoltare fără precedent a aparaturii casnice, de comunicaţii, multimedia, Curriculumul Naţional trebuie să găsească o justă măsură între necesităţile practice şi teoretice de pregătire.

Modernizarea I.T.P. presupune:

- restructurarea subsistemului de I.T.P. având în vedere noile finalităţi ale formării profesionale iniţiale în contextul dezvoltării regionale.
- adaptarea planificării educaţionale la nevoile de dezvoltare durabilă, integrată, economică şi socială, precum şi la nevoile de dezvoltare personală şi profesională a elevilor ;
- proiectarea şi elaborarea metodologiilor de examinare, evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite ;
- întărirea mecanismelor de asigurare a calităţii procesului de pregătire profesională prin I.T.P., în vederea creşterii şanselor de integrare socio-profesională şi a dezvoltării capacitaţilor de învăţare permanentă;
- dezvoltarea şi consolidarea culturii organizaţionale a unităţilor de învăţământ din perspectiva parteneriatului social şi a spiritului antreprenorial ;
- asigurarea transparenţei formării profesionale iniţiale.

Proiectele dezvoltate în cadrul I.T.P. beneficiază de asistenţa multianuală a UE prin Programul PHARE (componenta TVET din PHARE RO 0108.01, PHARE RO 0108.03, PHARE RO 0104.02, componenta certificare TVET din PHARE RO 0006.03), atât pentru infrastructura şcolară cât şi pentru dezvoltarea instituţională

1.3 Structura I.T.P

I.T.P. are patru componente :

învăţământul general obligatoriu
învăţământul liceal tehnologic
învăţământ liceal profesional
formarea profesională continuă

În învăţământul general obligatoriu obiectivul este familiarizarea elevilor cu noile tehnologii încorporate în aparatura din ce în ce mai complexă care tinde să înlocuiască muncile casnice, cu instalaţiile electrice , de gaze şi încălzire, cu activitatea de întreţinere şi depanare a acestora.

Învăţământul liceal tehnologic are o fază de pre-profesionalizare , în cursul inferior al liceului. În afara obiectivului anterior, valabil pe tot parcursul învăţământului general obligatoriu, se fac primii paşi în studiul disciplinelor tehnice şi al instruirii practice, caracteristice filierei tehnologice. Scopul este pregătirea terenului pentru viitori elevi de şcoală profesională şi pentru cei care urmează cursul superior al liceului în filiera tehnologică.

În cursul superior al liceului, pregătirea în vederea obţinerii atestării în diferitele specializări cuprinde , în afara culturii generale, cursuri de specialitate, aduse la nivelul dezvoltării tehnologice de azi. În acelaşi timp, obiectivele sunt legate , pe de o parte, de necesităţile de conectare la învăţământul superior, pe de altă parte de pregătirea elevilor pentru inserţia în piaţa muncii. De aici rezultă dublul aspect al pregătirii:

aplicativ, pentru obţinerea abilităţilor cerute pe piaţa muncii, şi teoretic, pentru cuplarea simplă la necesităţile impuse de studiile superioare.

Calificarea obţinută după Bacalaureatul Tehnologic: Tehnician

Învăţământ liceal profesional , de 2-3 ani, consecutiv învăţământului general obligatoriu, are menirea să pregătească forţă de muncă, mediu calificată. De maximă importanţă este instruirea practică, care trebuie efectuată în companii, situaţie care înlesneşte elevilor contactul cu piaţa muncii şi le asigură şanse sporite de angajare. Disciplinele tehnice studiate trebuie de asemenea aduse la zi, pentru a îndeplini criterii de utilitate, accesibilitate, modernitate. Competenţele de bază, deja acumulate, vor uşura pregătirea elevilor prin învăţământul liceal profesional .

Calificarea obţinută după examenul de absolvire: lucrător calificat

Structura meseriilor şi specializărilor trebuie compatibilizată cu cea din UE.

Administrarea descentralizată a formării profesionale continue (FPC) pentru şomeri este responsabilitatea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale (MMSS) şi se realizază sub auspiciile Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă, prin agenţiile judeţene (AJOFM) fie în cadrul centrelor de formare din subordinea acestora, fie prin intermediul unor contracte cu furnizorii publici şi privaţi de cursuri de formare. Grupurile Şcolare şi Liceele Profesionale pot intra în relaţii contractuale cu AJOFM , pentru a contribui la recalificarea şomerilor.

1.4 Ponderea I.T.P. în planul de şcolarizare

Conform directivelor UE, trebuie să crească numărul de calificări în ştiinţe, matematică şi tehnologii. Probabil că raportul optim , în cursul superior al liceului, ar fi 40% filiera tehnologica, 20% cea vocaţională şi 40% teoretică. Dintre absolvenţii cursului obligatoriu, 85 % ar trebui să urmeze cursul superior al liceului şi 15% învăţământ liceal profesional . Aceste cifre, în concordanţă cu orientările din UE, trebuie privite doar ca repere, alte considerente pot impune, la un moment dat, alte proporţii.

1.5Legătura cu piaţa forţei de muncă

Pregătirea elevilor în meserii care nu au nici o legătură cu piaţa muncii, trebuie cu desăvârşire abandonată. Orice alte criterii, duc la risipă inutilă de resurse, creează o stare de excludere socială absolvenţilor. Cel puţin la învăţământul liceal profesional , pregătirea elevilor la cererea expresă a companiilor , ar trebui să devină regula. Altfel, nu există garanţia angajării absolvenţilor. În această variantă, apare posibilitatea ca cei care solicită pregătirea forţei de muncă să participe, total sau parţial, la finanţarea şcolarizării.

Instruirea practică, în companii este de asemenea obligatorie. Este dezirabil ca între elevi şi companii să intervină contracte de şcolarizare, care să prevadă angajarea în companie a elevului, la sfârşitul şcolarizării, precum şi o indemnizaţie lunară , pe care compania o plăteşte elevului , ca sprijin financiar. Companiile gazdă pot fi româneşti sau europene, contribuind astfel la politica schimburilor de bune practici, susţinută de UE. Iniţiativa unor astfel de acţiuni aparţine responsabililor cu educaţia şi, mai ales, managerilor unităţilor de învăţământ. Instruirea practică în companii străine contribuie şi la învăţarea pe viu, la sursă, a limbilor străine. Înţelegerile bilaterale pot conţine clauze de reciprocitate. De formarea iniţială a elevilor beneficiază companiile, elevii şi părinţii, societatea , în ansamblul său. În aceste condiţii, dilema „cine plăteşte pe cine”, este o falsă dilemă.

În concluzie, funcţionarea învăţământului profesional trebuie să se facă, de regulă, la cererea agenţilor economici, sau în parteneriat public privat, într-un cadru legislativ atractiv pentru companii şi unităţi şcolare.

1.6Adecvarea CN (Curriculum Naţional) la structura şi constrângerile I.T.P.

Din cele de mai sus rezultă că CN are rolul decisiv în orientarea ITP spre obiectivele dorite. Compatibilizarea cu UE este primul pas, urmat de adaptarea la obţinerea competenţele de bază. Dezvoltarea explozivă a tehnologiilor impune selectarea disciplinelor şi temelor care permit învăţarea continuă, specializarea repetată pe domenii adiacente , dar cu deficit pe piaţa muncii interne şi europene. Corelarea instruirii teoretice cu cea practică, suprapunerea cu capitole din discipline fundamentale (fizică, chimie, biologie, etc., ) , descongestionarea materiei, accesibilitatea, trebuie rezolvate de o manieră profesionistă.

Importanţa CDS este decisivă, având în vedere necesitatea unui răspuns flexibil la cerinţele pieţei muncii în plan local. Condiţiile şi perspectivele dezvoltării economice regionale, pot genera segmente de CDS care să asigure inserţia profesională a absolvenţilor. Proiectarea CN, ca şi a altor segmente ale reformei , ar trebui să se facă în regim competiţional, de către mai mulţi actori, independenţi şi autofinanţaţi. Organizaţiile profesionale ar putea fi mult mai active, etalându-şi activitatea prin mijloace electronice, foarte ieftine şi accesibile. Ele ar contribui cu expertiză la elaborarea şi implementarea măsurilor necesare reformei.

1.7Instruirea practică.

O problemă acută o constituie în momentul de faţă instruirea practică. Baza materială a Grupurilor Şcolare , era în mare parte depăşită încă din anii 70. Cu mici excepţii, Grupurile Şcolare aproape că nu mai au dotare tehnică necesară instruirii practice. Cealaltă posibilitate a instruirii practice, în companii pe bază de contracte de şcolarizare, existentă înainte de 89, a devenit nefuncţională pentru că întreprinderile industriale au concediat surplusul de forţă de muncă, nemaifiind vorba de alte angajări. Pe de altă parte, pentru conservarea catedrelor profesorilor ingineri titulari , s-a continuat pregătirea în meserii tradiţionale, care nu aveau debuşeu în piaţa muncii.

Pregătirea prin liceul profesional ar trebui să se facă doar la comanda companiilor, cu asigurarea instruirii practice chiar în acele companii ce solicită pregătirea. Instruirea practică în cadrul companiilor apropie elevii de momentul angajării în piaţa muncii, îi obişnuieşte cu pretenţiile şi condiţiile cerute de angajatori. Apare posibilitatea angajării în chiar compania în care elevul a făcut instruirea practică, dacă a convins patronul că îndeplineşte condiţiile de angajare.

Instruirea practică în cadrul companiilor este obligatorie în multe ţări europene, şi se desfăşoară după reguli şi proceduri care îi asigură eficienţa. Legătura dintre şcoală şi companie este realizată de profesori coordonatori , iar achiziţiile elevilor sunt certificate de comisii şcolare specializate, care colaborează şi vizitează compania. Colaborarea dintre companii şi şcoală trebuie instituţionalizată (prin convenţii de practică şi alte documente), asigurând şi companiilor avantaje. Lăsată la voia întâmplării, instruirea în cadrul companiilor nu-şi atinge scopurile. Există apoi problema corelării cunoştinţelor teoretice cu cele practice, corelare realizată de profesori coordonatori. Această activitate trebuie remunerată pentru a nu deveni o formalitate ca atâtea altele.

1.8 I.T.P. în Învăţământul General Obligatoriu

1.8.1 Finalităţi

Disciplina „Educaţia tehnologică” (ET) pentru clasele V-IX preia sarcinile de formare în Învăţământul General Obligatoriu (I.G.O.). ET este componentă a ariei curriculare Tehnologii.

Finalităţile la care trebuie să răspundă Educaţia Tehnologică sunt:

Cunoaşterea şi folosirea tehnologiilor moderne în viaţa cotidiană.
Formarea la elevi a abilităţilor şi deprinderilor de utilizare a tehnologiei informatice şi de comunicaţie multimedia.
Abilităţi de selectare şi procesare a informaţiei.
Cunoştinţe de protecţia şi securitatea muncii şi utilizării aparaturii.
Înţelegerea înnoirilor tehnologice şi impactul acestora asupra vieţii şi societăţii.
Valorificarea limbajelor de specialitate din tehnologii şi tehnici de comunicare.
Orientarea în alegerea viitoarei rute profesionale.

1.8.2 Structura Educaţiei Tehnologice din I.G.O.

Educaţia Tehnologică este o disciplină de Trunchi Comun (TC) şi de CDS , pentru clasele V-X, corespunzătoare învăţământului general obligatoriu.

Organizarea acestei discipline ţine cont de specificul local, de aspiraţiile şi interesele elevilor ,de direcţiile de dezvoltare locale şi regionale, de resursele umane şi materiale ale unităţii şcolare.

1.8.3 Organizare

Alocarea a 1-2 ore pe săptămână şi organizarea modulară a curriculumului reprezintă opţiuni deja verificate şi acceptate. Raportul între instruirea teoretică şi cea practică este de asemeni la decizia şcolii, importante fiind resursele umane şi materiale existente în fiecare şcoală. Descoperirea şi autodescoperirea înclinaţiilor şi aptitudinilor fiecărui elev face extrem de importantă calificarea pedagogică şi didactică a profesorilor ingineri care predau Educaţia Tehnologică (ET). Este posibilă organizarea pe grupe alcătuite din elevi din clase diferite, pentru respectarea intereselor elevilor.

Instruirea practică se desfăşoară pe grupe, astfel încăt să fie întrunite condiţiile cerute de normele de protecţie şi securitate a muncii şi de o instruire de calitate.

Vizitele cu elevii la companii productive sunt utile în măsura în care aceştia iau un prim conatct cu activitatea de producere a unor bunuri .

1.8.4 Curriculum

Disciplina ET îşi propune educaţia tinerilor pentru orientarea în mediul tehnologic, în alegerea viitoarei profesii, în autoevaluare şi descoperirii vocaţiei.

Curriculum ET are o structură modulară, sincronizată cu anii de studii. Deşi o disciplină de TC şi CDS, experienţa acumulată a condus la un număr de module proiectate deja, din care pot fi alese acele module care răspund cel mai bine intereselor elevilor şi specificului local în piaţa muncii. O parte din module fac parte din TC, iar partea de CDS satisface specificul local şi aspiraţiile elevilor. Raportul instruire teoretică-instruire practică este stabilit de condiţiile locale. Derularea unor idei de afaceri sub autoritatea juridică a şcolii induce de timpuriu contactul elevilor cu universul derulării unor afaceri, în latura juridică, economică, financiar- contabilă.

Acomodarea elevilor cu gama extinsă de produse ale tehnologiilor moderne, cu instalaţiile curente din orice gospodărie , cu noile tendinţe existente în domeniul amenajărilor interioare şi exterioare, este obligatorie în cadrul proiectării curriculare.

Conţinuturile care privesc norme de protecţia şi securitatea muncii şi utilizarea diferitelor utilaje şi aparate sunt esenţiale.

ET are un puternic caracter interdisciplinar, incluzând şi domenii de graniţă: mecatronică, tehnologii neconvenţionale, comunicaţii.

Metodele de transfer de cunoştinţe, abilităţi, deprinderi, operare cu limbajele caracteristice sunt cele tradiţionale , dar şi unele specifice ştiinţelor inginereşti. Mai mult decât în alte zone, caracterul formativ al demersului didactic este decisiv pentru realizarea finalităţilor propuse.

Evaluarea şi notarea are caracter predictiv, sumativ şi formativ, contribuind la conturarea personalităţii tinerilor.

1.8.5 Personal didactic

ET poate fi predată de ingineri care au absolvit şi modulul de pedagogie. În funcţie de modulele adoptate, ingineri de diferite specialităţi predau ET la clase diferite. Formarea iniţială se face în facultăţi, după un curriculum îmbunătăţit, modulul de pedagogie fiind extins pe două semestre. Instruirea practică se face sub îndrumarea inginerilor care predau conţinuturile teoretice, în ateliere de instruire practică , în ferme agro-zootehnice, sau în laboratoare de fizică şi chimie.

1.8.6 Servicii în sprijinul şcolii

Echiparea atelierelor şi laboratoarelor, pregătirea experienţelor de laborator şi a aparaturii necesare demonstraţiilor cade în sarcina tehnicienilor laboranţi sau a tehnicienilor de instruire practică, care asistă cadrele didactice ingineri în desfăşurarea orelor de instruire practică. În lipsa dotărilor necesare unei instruiri practice de calitate se poate apela la relaţii contractuale cu firme care să preia instruirea practică a elevilor.

1.8.7 Evaluare şi inspecţie

ET este evaluată cu ocazia inspecţiilor tematice sau generale. Managementul şcolii are atribuţii în evaluarea şi inspectarea ET , alături de alte discipline. Notarea şi examinarea ţine cont de specificul disciplinei, de faptul că elevii sunt atraşi de activităţi practice , de realizarea unor subansamble sau chiar aparate mai simple.

1.9 Învăţământul liceal tehnologic. (Î.L.Teh.)

1.9.1 Finalităţi

Î.L.Teh. are finalităţi corespunzătoare ciclurilor inferior, respectiv superior ale liceului. Astfel, în ciclul inferior al liceului, pregătirea aferentă ariei curriculare „Tehnolgii”, urmăreşte obţinerea de către elevi a competenţelor de pre-profesionalizare, în vederea fundamentării unei culturi tehnologice de specialitate. Competenţele astfel dobândite constituie un avantaj pentru elevii ce doresc să urmeze o rută de profesionalizare finalizată prin nivel de calificare III.

În ciclul superior al liceului se urmăreşte obţinerea de către elevi a competenţelor de profesionalizare necesare obţinerii unei calificări de nivel III, printr-o structură modulară a ariei curriculare „Tehnologii”, din trunchiul comun şi CDS, precum şi module de instruire practică şi laborator.

Finalităţi specifice:

Formarea gândirii critice şi creative în domeniul tehnic.
Capacitatea de adaptare la cerinţele pieţei muncii şi la dinamica evoluţiei tehnologice.
Responsabilitate pentru utilizarea raţională a materiilor prime şi materialelor.
Conştientizarea importanţei protejării mediului înconjurător.
Responsabilitatea pentru asigurarea calităţii produselor şi serviciilor;
Respectarea normelor de protecţia şi igiena muncii şi de PSI în viaţa cotidiană şi la viitorul loc de muncă.

1. 1. Structura Î.L.Teh.

Î.L.Teh. se organizează în ciclurile inferior şi superior ale liceului, după următoarea structură: Filiera tehnologică cu

Profil tehnic
Profil servicii
Profil resurse naturale şi protecţia mediului.

La rândul lor, profilele au diferite specializări.

Accesul în filiera tehnologică , clasa a IX, este permis absolvenţilor clasei a VIII, în principiu la simpla solicitare. Doar acolo unde este cazul, conducerile unităţilor de învăţământ stabilesc criterii de departajare.

În clasa a IX-a curriculumul este comun pentru filiera tehnologică, urmând ca în clasa a X-a elevii să opteze pentru unul din cele trei profile.

După clasa a X-a, elevii susţin examenul de absolvire a învăţământului general obligatoriu. Competenţa pre-profesională dobândită se certifică cu scop profesional prin portofoliul de educaţie permanentă.

În clasa a XI-a, filiera tehnologică, pot accede absolvenţi ai învăţământului general obligatoriu, filiera tehnologică. Accesul este permis la simpla solicitare şi doar acolo unde este cazul , conducerile de şcoli stabilesc criterii de departajare. În ciclul superior al liceului se asigură competenţele tehnice şi profesionale pentru nivelul III de calificare. La sfârşitul clasei a XII-a, competenţele tehnice şi profesionale se recunosc cu scop profesional prin certificat de calificare de „tehnician”, nivelul de calificare III, pentru una dintre calificările înscrise în Nomenclator.

1. 1. Organizarea Î.L.Teh.

Filiera tehnologică a învăţământului liceal se organizează în Grupuri Şcolare. Laboratoarele şcolare şi atelierele de instruire practică se dotează din alocaţii bugetare şi venituri proprii ale comunităţii şi şcolii. Instruirea practică se realizează în laboratoare , sau în companii de stat sau private, pentru acomodarea elevilor cu exigenţelor patronilor şi clienţilor. În cadrul şcolii, instruirea practică se realizează pe semigrupe. În şcoală funcţionează o comisie de organizare şi urmărire a practicii , care asigură legătura formală şi de coordonare a practicii elevilor în companii. Unul din directorii Grupurilor Şcolare este profesor inginer. Se poate organiza şcolarizarea la cererea agenţilor economici, ţinând cont prin CDS de specificităţile pe care aceştia le solicită. Statul asigură un cadru normativ stimulativ pentru instruirea practică în companii şi pentru şcolarizarea elevilor la solicitările agenţilor economici.

1. 1. Curriculum

Curriculumul pentru Î.L.Teh. se proiectează în sistem modular şi conţine atât module de Trunchi comun, cât şi de CDS. Proiectarea curriculară trebuie să ţină cont de dezvoltarea rapidă a tehnologiilor , de necesitatea înţelegerii de către elevi a principiilor tehnice şi tehnologice care guvernează lumea. Trebuie avute în vedere conexiunile cu disciplinele de cultură generală, pentru eliminarea paralelismelor şi realizarea unei instruiri sistemice, integrate, interdisciplinare. Curriculumul pentru instruirea practică şi de laborator ţine cont de corelaţiile cu disciplinele de specialitate, de dotările existente în unităţile şcolare. În metodologia de evaluare şi examinare se introduce proiectul semestrial sau (şi) anual, ocazie cu care elevul îşi dezvoltă iniţiativa, creativitatea şi gândirea critică. Activitatea în echipă şi iniţiativa antreprenorială se poate dezvolta pe mici idei de afaceri, derulate sub autoritatea juridică a şcolii şi sub îndrumarea cadrelor calificate . Partea de curriculum aferentă CDS va ţine cont şi de solicitările agenţilor economici care doresc să angajeze tineri absolvenţi, precum şi de specificul local.

1. 1. Personal didactic

Personalul didactic este , în cazul Î.L.Teh. format din profesori ingineri şi formatori (maiştri instructori). Formarea iniţială se produce în facultăţi pentru profesorii ingineri şi în şcolile de maiştri , sau şcoli postliceale, pentru maiştrii instructori. În viitor, formarea iniţială trebuie modificată în sensul creşterii ponderii modulelor de pedagogie şi practică pedagogică. Este posibil ca şi maiştrii instructori să fie absolvenţi cu licenţă şi cu module de pedagogie parcurse. În cazul Î.L.Teh. ponderea instruirii practice este redusă şi poate fi realizată de profesorii ingineri , cu precădere în laboratoare şi prin stagii de practică în companii. Formarea continuă se realizează în cadrele generale de formare continuă, este recunoscută salarial şi certificată credibil. În cazul instruirii practice prin stagii efectuate în companii de stat şi private, comisia de instruire practică va fi condusă de un profesor inginer şi va coordona activitatea . În această conjunctură numărul de maiştrii instructori scade semnificativ. Profesorii ingineri şi maiştrii instructori vor face stagii de pregătire în companii pentru reactualizarea cunoştinţelor teoretice şi practice.

1. Liceul Profesional (LP)

1.10.1 Finalităţi

Liceul Profesional înlocuieşte actuala SAM ( şcoală de arte şi meserii) şi fosta şcoală profesională. Actuala structură SAM nu se justifică din următoarele motive:

1. Generalizarea reală a învăţământului general obligatoriu.

Între 14 şi 16 ani elevii nu au suficiente resurse fizice şi psihice pentru a asimila tehnologii din ce în ce mai sofisticate.
Dezvoltarea biologică inegală a elevilor face ca ritmul asimilării competenţelor de bază să fie diferit. Elevii, care după 8 ani de şcoală nu au acumulat competenţele de bază, cel puţin la nivel mediu, trebuie să li se ofere posibilitatea să le obţină în următorii doi ani de şcoală. La SAM, obtinerea competentelor de baza este definitiv compromisa.

Liceul profesional, organizat ca învăţământ post-obligatoriu, are menirea de a pregăti lucrători înalt calificaţi cu nivelul II de calificare. Competenţele, abilităţile şi deprinderile obţinute ar trebui să fie suficiente pentru insrţia socio-profesională, la absolvirea LP.

Finalităţi specifice:

Acomodarea, prin practica efectuată în companii, cu cerinţele şi exigenţele pieţei muncii.
Obţinerea de cunoştinţe şi abilităţi antreprenoriale.
LP poate servi drept a doua şansă în educaţie pentru tinerii care nu şi-au găsit un loc de muncă.
Posibila pregătire a forţei de muncă la solicitarea şi pe finanţarea agenţilor economici.
Pregătirea elevilor pentru organizarea de mici unităţi de prestări servicii, mai ales în mediul rural.

1. 1. Structura LP

LP se organizează pe 2-3 ani, în funcţie de complexitatea specializărilor, pe domenii de activitate (Mecanic, electric, chimie, agricultură, etc.). LP se organizează pentru absolvenţii de învăţământ general obligatoriu, cu sau fără diplomă de absolvire. Accesul este liber pentru tinerii cu vârsta de până la 25 de ani inclusiv pentru a doua şansă în educaţie. LP se încheie cu un examen de absolvire (Bacalaureat Profesional) şi se validează prin diplomă de absolvire şi certificat de competenţe profesionale. Absolvenţii de LP, posesori de diplomă de absolvire a invăţământului obligatoriu se pot înscrie în clasa a XI-a, pentru a urma şi cursul superior al liceului. Instruirea practică se organizează 2-3 zile pe săptămână, precum şi în săptămâni comasate, şi se efectuează, de regulă, în companii de stat sau private.

1. 1. Organizare

LP se organizează în grupuri şcolare sau în Licee profesionale independente. Meseriile şi specializările sunt aprobate prin Nomenclator la nivel naţional. Organizarea claselor de LP se face , de regulă, la solicitarea agenţilor economici, pe bază de contracte de şcolarizare, sau în funcţie de interesele de dezvoltare locale şi regionale şi de aspiraţiile elevilor. Decizia aparţine conducerilor de unităţi şi este validată de Inspectoratele şcolare. Instruirea practică se efectuează în ateliere proprii al unităţilor şcolare pentru anul I şi în companii de stat sau private. Nu este de presupus că se pot face dotări de tehnică necesară instruirii în şcoli, şi pentru că este foarte scumpă şi pentru că ar trebui schimbată la fiecare 8 ani, când devine uzată moral. Instruirea practică este coordonată de un colectiv condus de directorul inginer. Ministerul educaţiei va elabora şi valida „Standarde de pregătire profesională”, pe baza cărora se elaborează curriculumul şi se realizează pregătirea şi evaluarea elevilor.

1. 1. Curriculum

40% din curriculum este la dispoziţia şcolii , pentru a satisface cerinţele agenţilor economici, precum şi interesele de dezvoltare locale şi regionale. Trunchiul comun cuprinde , pe lângă disciplinele tehnice fundamentale, cele care asigură o pregătire de bază necesară tuturor elevilor şi discipline de cultură generală ( limbi moderne, tehnologia informaticii, etc.). Curriculumul pentru instruirea practică se realizează în strânsă corelare cu cel de instruire teoretică. Proiectele curriculare realizate la cererea agenţilor economici sunt validate de o comisie a MEC.

1. 1. Personal didactic

Personalul didactic care realizează instrurea teoretică şi practică este acelaşi cu cel aferent Î.L.Teh. De asemeni, acelaşi colectiv realizează coordonarea instruirii practice. Formarea continuă a inginerilor şi maiştrilor instructori este completată inclusiv prin stagii de pregătire la agenţii economici care au contracte de şcolarizare cu unitatea şcolară. Este dezirabil ca ingineri ce lucrează direct în unităţi economice, să fie atraşi spre o colaborare cu şcoala. Formarea iniţială a personalului didactic se face în instituţiile de învăţământ superior, după programe şi o structură îmbunătăţită.

1. Formarea profesională continuă (FPC)

1.11.1 Finalităţi

Formarea profesională continuă (FPC) are ca scop asigurarea integrării socio-profesionale a indivizilor, în conformitate cu aspiraţiile şi înclinaţiile fiecăruia.
În decursul vieţii apare tot mai necesară schimbarea calificării indivizilor determinată de restructurări economice, mobilitatea în piaţa muncii, modificări ale capacităţii de muncă.
Este necesară actualizarea permanentă a cunoştinţelor, abilităţilor şi deprinderilor , chiar în aceeaşi meserie, datorită evoluţiei tehnologiilor.

1. 1. Structură

Grupurile şcolare şi Liceele profesionale pot fi furnizori de formare profesională continuă. În această situaţie nu este necesară autorizarea expresă a furnizorului de formare. Pe o piaţă a formării liberă, este de presupus o creştere a calităţii datorită concurenţei. Legislaţie adoptată pentru toţi furnizorii de formare este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ. Structura şi durata programelor FPC diferă în funcţie de cerinţele finanţatorului, de scopul şi obiectivele urmărite.

1. 1. Organizare

Există deja o legislaţie care acoperă subsistemul FPC. Conform acesteia rolul principal în organizarea FPC îl are ANOFM (Agenţia Naţională a Ocupării Forţei de Muncă). Furnizorii de FPC, (inclusiv Grupurile Şcolare şi Liceele Profesionale), organizează programe de formare pentru ocupaţii cuprinse în C.O.R ( Clasificarea ocupaţiilor din România), precum şi pentru competenţe profesionale mai multor ocupaţii. Este necesară o piaţă a FPC nedistorsionată, în care unităţi de stat concurează cu cele private. Competenţele profesionale se dobândesc pe cale formală, nonformală şi informală şi se certifică unitar la absolvirea programelor de FPC.

Formarea profesională a adulţilor se organizează pentru iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare, recalificare. Finanţarea FPC se face de către stat, agenţii economice, taxe de la persoanele interesate.

1. 1. Curriculum

Profesorii ingineri şi maiştrii instructori elaborează programele aferente care sunt validate de finanţator şi Inspectoratele Şcolare. Aceste programe trebuie să fie flexibile, accesibile , să ţină cont de cei cărora li se adresează. Instruirea practică se organizează după un curriculum elaborat în comun cu agentul economic finanţator. Se va ţine cont de programele elaborate de organismele europene CEDEFOP şi EUROSTAT.

EDUGATE

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A SISTEMELOR DE EDUCATIE, FORMARE PROFESIONALA SI CERCETARE

Articole Recente

Pagini

Arhiva

Categorii